Cum verifici dacă figurezi ca asigurat la CNAS

În vara acestui an am avut neplăcuta surpriză să constat că, deși îmi plăteam taxele către Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), nu figuram ca asigurat. 

Problema a apărut pentru că din toamna anului 2012 nu mai sunt angajat, ci lucrez în regim de PFA. Tot în 2012, dar prin iulie, toți cei care desfășoară activități independente trebuie să plătească contribuțiile pentru asigurări de sănătate la ANAF, și nu direct la CJAS (Casa Județeană de Asigurări de Sănătate). Eu, ca un cetățean de bună-credință, am mers la sediul CJAS pentru a-i întreba dacă trebuie să depun ceva acte la ei, dar răspunsul a fost sec, că nu mai trebuie decât să plătesc taxele în contul ANAF precizat.

Ei bine, se pare că nu a fost atât de simplu. Anul acesta, în iunie, am aflat că nu sunt asigurat și a trebuit să stau la coada de la CJAS vreo două ore pentru a prezenta dovezile plăților către ANAF. Motivul acestei probleme este bineînțeles proasta comunicare între cele două instituții ale statului. Norocul meu a fost că în tot acest timp cât nu apăream ca asigurat nu m-am îmbolnăvit și că nu am avut nevoie de investigații sau intervenții medicale.

Ce vreau să spun, pentru cei care încă nu știu, este că CNAS pune la dispoziția oricărui cetățean român o platformă online cu ajutorul căreia acesta poate verifica dacă figurează sau nu ca asigurat. Această platformă poate fi accesată la adresa: http://www.cnas.ro/page/verificare-asigurat.html. Trebuie doar să introduceți CNP-ul și numărul de verificare din poza atașată.

Vă recomand să verificați chiar dacă lucrați ca angajat, deoarece cunosc persoane care au descoperit că nu li s-au plătit taxele către CNAS de către angajator.

Patriot de România

După cum probabil deja ați observat, am schimbat numele blogului. Chiar dacă pare să aibă legătură cu alegerile de ieri, vă asigur că nu are.

Deși pare ciudat să o spun acum, "Patriot de România" trebuia să se numească încă de la început, dar cred că nu am avut curajul să îl numesc așa. Acest nume mi-a trecut prin cap încă de la început, l-am pus în fruntea listei de posibile nume și a rămas acolo până astăzi.

Am schimbat numele blogului din două motive clare. Primul este că nu sunt o vedetă și nici nu am intenția să ajung una, ceea ce explică faptul că numele vechi care era format din numele meu a fost o lipsă de inspirație și curaj. Cel de-al doilea motiv este că puținii cititori ai articolelor mele mi-au spus sau mi-au dat de înțeles că sunt un patriot cam exagerat. Probabil că așa și este și asta a dus la această modificare a blogului.

Tema și obiectivele blogului rămân aceleași, deși încă nu am confirmat implicarea mea concretă pentru ceea ce înseamnă o Românie mai bună. Deocamdată articolele au avut doar o formă de protest, dar în fiecare din ele am încercat să aduc cât mai multă informație pentru cei care le citesc. Ideea principală este că trebuie să ne cunoaștem drepturile în societate și să luptăm pentru ele.

O zi mare pentru România

                    (sursa: www.voceatransilvaniei.ro)

Astăzi, 16 noiembrie 2014, este o zi mare, chiar foarte mare, pentru România. Astăzi românii au votat pentru viitorul președinte.

După 25 de ani de o așa-zisă democrație se pare că, încet, încet, românii au învățat că trebuie să își spună părerea atunci când li se dă ocazia. Nu știu cine va fi noul președinte, dar știu că astăzi românii și-au câștigat respectul. O prezență la vot de puțin peste 60% poate pentru alte popoare nu înseamnă mult, dar pentru noi, românii, cu siguranță este un pas uriaș către o democrație adevărată. Spun asta pentru că cel puțin în ultimii 14 ani am trecut de la speranță la deziluzie și iar la speranță și iar la deziluzie. Fie că a fost vorba de Iliescu și Năstase, mai apoi de Băsescu și Tăriceanu, iar acum vreo doi ani de marele USL format de Ponta și Antonescu, românii au fost tot mai dezamăgiți de către clasa politică. Deși la un moment dat prezența la vot a scăzut considerabil, mai ales dacă ne raportăm la alegerile de la începutul anilor '90, acum a crescut din nou și asta nu înseamnă decât că românii înțeleg ce înseamnă democrația. Românii înțeleg că trebuie să lupte pentru viitorul lor.

Da, românii au înțeles, dar oare politicienii au făcut-o? Eu sper că da. Se pare că primele exit-poll-uri sunt ca și cum n-ar exista, două îl dau câștigător pe Ponta, alte două pe Iohannis și unul dă un scor sec de 50%-50%. Așa că încă nu știm nici măcar cu aproximație cine are șanse mai mari. Este foarte interesant cum a recuperat Iohannis zece procente în doar 14 zile, mai ales când nu poate fi bănuit că a controlat votul (la noi în România e o practică mai veche, dar acum PSD-ul a organizat alegerile).

Bun, și atunci ce ar trebui să fi înțeles cei doi domni care aspiră la fotoliul de la Cotroceni? Pe de-o parte lui Victor Ponta ar trebui să-i fie clar că trebuie să ne respecte. Acum încă e Prim-Ministru și are țara pe mână. Fie că va ajunge Președinte, fie că va rămâne la palatul Victoria, el trebuie să știe că este acolo pentru a servi interesul românilor. Acum parcă mai mult ca niciodată spiritele sunt încinse și dacă el și baronii PSD vor continua să-și urmărească propriile interese este posibil să se ajungă la proteste importante în stradă și chiar la lucruri mai grave, Doamne ferește.

Pe partea cealaltă, Klaus Iohannis ar trebui să știe deja că dacă va câștiga aceste alegeri va avea o responsabilitate uriașă. În primul rând ar câștiga datorită votului dat împotriva PSD-ului. El vine cu un feedback bun de la Sibiu ca primar, dar asta l-ar fi ajutat mai mult ca Prim-Ministru decât ca Președinte. El trebuie să dovedească că nu are nicio legătură cu Traian Băsescu (așa cum s-a spus în anti-campania PSD-ului), că poate fi un Președinte mediator, așa cum a susținut și că nu va închide ochii dacă oamenii din actualul ACL (PNL + PDL) își vor urmări propriile interese. Să nu uite că alături de el sunt foștii oameni ai lui Băsescu, care au condus țara poate în cea mai dificilă perioadă de după '90 și nu au făcut-o deloc bine.

Oricare ar fi viitorul nostru președinte, noi trebuie să credem în democrație, trebuie să sperăm într-o Românie mai bună și trebuie să ne cunoaștem drepturile.

3 motive pentru care merg astăzi la vot

Mi s-a părut interesantă provocarea lui Moise Guran și voi răspunde la ea și pe blog. Mai jos sunt trei motive pentru care voi merge astăzi și de fiecare dată când mi se va oferi ocazia să votez:

1. Merg la vot pentru că este dreptul meu să decid cine vreau să-mi conducă țara. Dacă nu fac asta ar trebui să stau în casă următorii cinci ani până la viitoarele alegeri.

2. Am doi copii și vreau să lupt pentru a le oferi o perspectivă în această țară. Votul de astăzi este unul din primii pași pe care trebuie să-i fac în acest sens.

3. Chiar dacă nu am încă încredere în niciun candidat din cei 14, consider că cel puțin unul ar putea să aducă o schimbare benefică clasei politice actuale. 

Așa să dea Dumnezeu!

De ce spun NU pentru Victor Ponta

                    (sursa Mediafax)

Mărturisesc că atunci când a devenit președintele PSD, în naivitatea mea, am crezut că Victor Ponta va veni cu schimbarea în rândul social democraților și că va face pași mari către o nouă față a politicii românești. Nu sunt totuși sigur dacă chiar am crezut asta sau doar am sperat că se va întâmpla așa.

Acum pot spune că mi-a trecut repede și am revenit la realitate. După patru ani în care s-au întâmplat foarte multe, dintre care doi de guvernare, pentru mine personal lucrurile sunt clare. Astăzi îl avem pe prezidențiabilul Victor Ponta, un Prim Ministru marionetă a baronilor PSD, care vorbește fie ca deputat, fie ca Prim Ministru, dar niciodată din calitatea ambelor funcții pe care le deține și care nu pierde ocazia de a juca murdar de fiecare dată când are această ocazie.

Prima mișcare nedemocratică și antisocială mai importantă acceptată de Victor Ponta, deputat, Prim Ministru și președintele principalei formațiuni parlamentare, a fost Marțea Neagră, după cum bine a numit-o Dragoș Paul Aligică. Acesta a fost complet de acord cu legile votate și propuse în acea marți de 10 decembrie 2013, legi care aduceau o supra-imunitate tuturor celor care conduc țara (preşedinte, senatori și deputaţi) prin modificările aduse codului Penal. Tot atunci s-a votat legea admnistiei și grațierii, legea lobby-ului și a minelor, toate cu intenția clară a încălcării democrației și a drepturilor cetățeanului. Din fericire lucrurile nu au mers foarte bine atunci deoarece Curtea Constituţională a intervenit și a stopat pentru moment elanul antidemocratic al actualei puteri.

Și dacă tot am adus în discuție legea minelor, să ne amintim declarația Premierului referitor la proiectul Roșia Montană, când a spus că deputatul Victor Ponta va vota împotriva proiectului propus de Guvernul condus de Victor Ponta. Cum oare ar putea un om să propună un proiect pe care declară oficial că nu-l va susține? Este incredibil cu câtă nerușinare poate să ne vorbească acesta nouă celor care îi plătim cele două salarii de parlamentar și de șef al Guvernului. Din aceeași categorie fac parte și acțiunile MAI-ului, mai precis ale jandarmeriei, împotriva protestatarilor exploatării gazelor de șist de la Pungești. Toate aceste acțiuni au avut acordul Premierului Victor Ponta.

A avut doi ani în care a fost la guvernare, timp în care ne-ar fi putut convinge că își dorește cu adevărat o reformă a politicului, dar nu a reușit decât să pună în față câțiva miniștrii tineri, unii mai capabili decât alții și cam toți la fel de coordonați de către renumiții baroni din PSD. Mai mult, a crescut pensiile, a dat banii înapoi bugetarilor și a redus TVA-ul la pâine cu prețul taxei pe stâlp și a majorării accizei la carburant. De fapt Guvernul Ponta nu a făcut decât să ne dea o pâine și să ne ia un sac de grâu. Este drept că a mai luat o măsură care trebuia luată chiar de predecesorii săi și anume reducerea CAS, dar problema este că prin această măsură a lăsat o gaură în buget imensă fără să explice cum o va acoperi. Suntem la finalul lui octombrie și nu avem făcut public bugetul pe 2015. De ce oare?

Prefer să sar peste plagiatul de la doctoratul domnului Ponta pentru că nu are niciun sens să mai vorbesc despre acesta și ajung în prezent, în campania electorală când a reușit pentru încă o dată să ne arate ce om josnic este. Personal l-a atacat pe principalul contracandidat, Klaus Iohannis, prin lovituri la adresa vieții private a acestuia, la adresa religiei și a originii etnice a acestuia. De asemenea, după ce au suspendat pentru 45 de zile legea anti-migrație pentru a racola primarii din celelalte partide, cei de la PSD au început și o anti-campanie pentru candidatul ACL, spunând că acesta din urmă va tăia pensiile în fluturași expediați cu talonul de pensie prin Poșta Română. Practic Victor Ponta duce o campanie murdară chiar împotriva românilor.

Ei bine, astea sunt în mare motivele pentru care eu NU o să votez cu Victor Ponta. Nu spun asta pentru că ar fi un alt candidat care să-mi prezinte încredere, dar știu că, dacă Victor Ponta ar ajunge președinte, nu este nicio șansă să trăim într-o țară mai puțin coruptă și mai dezvoltată economic.

Pentru ce muncim...

Probabil că aproape toată lumea cunoaște metoda prin care patronii de mici firme plătesc angajații oficial cu salariul minim pe economie, iar diferența până la valoarea negociată este "plătită în plic". Acest procedeu de a micșora valoarea taxelor datorate la stat mai poartă numele și de "muncă la gri".

Dar ce ne facem atunci când angajatorul nu plătește angajatului nici măcar salariu minim net prevăzut prin contract, ci îl plătește doar pentru cât reușește să producă într-o lună? Observați că am evidențiat acel "să producă" și asta pentru că normele și prețurile pe produs realizat sunt calculate în așa fel încât pentru angajat este aproape imposibil să-și scoată salariul.

Ei bine, dacă nu vă vine să credeți, asta se întâmplă în România. Am stat și m-am gândit cum am putea să mai numim acest tip de muncă, dar pur și simplu nu am reușit să îi găsesc un nume. Probabil că veți spune că sunt proști cei care acceptă să lucreze în condițiile astea, dar problema e că acești oameni sunt nevoiți să lucreze pentru a câștiga câțiva bănuți și pentru a putea supraviețui. Sunt oameni care poate au credite la bănci pe care nu și le-au făcut ca să-și cumpere plasme și telefoane deștepte, ci le-au făcut pentru a susține copiii în facultate sau poate s-au îmbolnăvit și aveau nevoie de bani pentru a plăti serviciile medicale sau pentru orice altceva care trebuia obligatoriu făcut și care necesita bani. Da, asta e realitatea în care trăim și chiar dacă ne e greu, trebuie să mergem mai departe.

De remarcat este că angajații care se confruntă cu astfel de situații sunt mai ales cei care lucrează în industria ușoară. Această industrie este cel mai prost plătită din țară și culmea este că produsele care rezultă nu se vând la prețuri chiar atât de mici. Atunci când mergeți să faceți cumpărături din Zara, H&M sau C&A ar trebui să vă gândiți câtă muncă au trudit unii pentru acele produse, în mare parte de calitate, pentru a câștiga și de zeci de ori mai puțin decât prețul de raft al unui produs. Spre exemplu manopera pentru o simplă bluză începe de la sub un leu și merge până undeva la maxim 5-6 lei. Iar prețul de raft poate ajunge și la mai mult de 100 de lei. Același lucru se întâmplă și în cazul produselor marcă proprie a marilor supermarketuri. Acesta este prețul plătit pentru faptul că un sfert de secol am căutat produse ieftine din import, în mare parte din China, și nu am stimulat vânzările produselor autohtone.

Acum să revenim la angajatorii noștri care uită ce înseamnă să fi patron. Dragi patroni de mici firme falimentare, a fi antreprenor înseamnă să-ți asumi riscuri. Trebuie să plătești salariile angajaților în ziua stabilită prin contract. Trebuie să plătești taxe și impozite la stat pentru ei. Trebuie să-ți respecți angajații și să-i motivezi. Un angajat muncește pentru a primi salariul la finalul lunii. Pe el nu-l interesează dacă tu ai făcut profit sau nu. El muncește pentru a fi plătit. Dacă ar fi vrut să-și asume riscuri, atunci nu s-ar mai fi angajat. Ar fi fost chiar el patron și poate că ar fi fost milionar sau poate că ar fi fost falimentar. Dar nu este patron, este angajat și trebuie să beneficieze de drepturile lui. Dacă nu îți convine să-ți asumi riscuri, atunci treci în tabăra cealaltă și vezi dacă e mai bine.

Am transmis mesajul de mai sus în speranța că vor ajunge din greșeală pe acest blog și acei așa-ziși "patroni" și că vor înțelege ce obligații și răspunderi au cu adevărat.

Și pentru că de multe ori aceștia nu se mulțumesc nici cu metodele de plată precizate mai sus, recurg și la alte ipocrizii mult mai grave, cum ar fi neînregistrarea contractelor de muncă la ITM. Automat nu plătesc nici taxele, iar angajații bineînțeles că nu sunt nici asigurați la CNAS. Tragedia este că acești minunați patroni nu se gândesc că, pe lângă faptul că sărăcesc statul destul de mult (lucru mai puțin important până la urmă), pot fi părtași la moartea unor persoane care din cauză că nu sunt asigurați pot să-și piardă viața.

Toate aceste fapte sunt desigur contravenții sau infracțiuni și se pedepsesc conform legii. Trebuie doar să fie aduse la cunoștință organelor în măsură să aplice legea și mai departe să sperăm că acestea își vor face treaba.

Pentru cei care sunt într-o situație similară le recomand să meargă de urgență la oficiul ITM din raza căreia aparțin. Astfel vor ști exact care este situația contractelor lor de muncă și ce este de făcut mai departe.

De asemenea, CNAS oferă posibilitatea de a vă verifica online dacă figurați ca asigurat în baza lor de date. Dacă doriți să vă verificați, accesați următoarea adresă: http://siui.casan.ro:82/Asigurati/.

Made in Romania

De ceva vreme am început să apreciez mai mult produsele fabricate în România și ceea ce mă face să gândesc așa este faptul că prin cumpărarea produselor românești ajutăm alți români să aibă un loc de muncă. Și ar mai fi un motiv destul de important: în România se fac și produse de calitate.

Îmi amintesc de începutul anilor '90 când mergeam, copil fiind, cu părinții să-mi cumpere încălțăminte și tata îmi spunea că dacă o să cumpărăm o pereche de pantofi făcută în România e de calitate. Acea mentalitate era foarte comună printre românii de-atunci și avea de ce să fie așa. De fapt această încredere era dată încă de dinainte de '90, perioadă în care importurile erau limitate și prin magazine se găseau doar produse românești. Deși nu era concurența de acum, produsele erau în mare parte calitative, iar prețurile erau accesibile pentru toți românii.

Începând cu 1990 România a intrat în capitalism și odată cu asta întreaga economie s-a schimbat. Știm cu toții cum au fost închise sau preluate de diverse persoane cam toate fabricile românești și odată cu această privatizare calitatea produselor, din păcate, a început să scadă. Am fost invadați de "chinezisme", puterea de cumpărare a românilor a scăzut și nimic nu mai era ca înainte. Asta a schimbat și mentalitatea populației referitor la calitatea produselor fabricate în țară.

Dacă ar fi să privesc în spate, aș spune că undeva în jurul anului 2000 au apărut în sfârșit și unele schimbări pozitive în mentalitatea producătorilor români. Probabil că nevoia i-a făcut să-și dea seama că dacă nu încep să pună accent pe calitate nu au nicio șansă să reziste, ducând o luptă ineficientă cu importurile din China. Astfel, încet, încet au început să se formeze branduri românești care au pus pe piață produse de calitate superioară. Din păcate multe din aceste produse au mai mare succes în vestul Europei decât în România, iar motivul îl cunoaștem cu toții: românii nu își permit.

Există totuși produse românești de calitate pe care le-am putea cumpăra cam toți. Printre ele aș aminti mai ales alimentele. Începând cu explozia rețelelor de supermarketuri au intrat pe piața românească foarte multe produse din import. Culmea e că aceste alimente importate sunt de multe ori mai ieftine decât cele românești. Mereu mă intrigă faptul că  în supermarketuri din Brașov pe raftul de lactate văd litrul de lapte ambalat de o firmă din oraș mai scump decât multe mărci de import. Este incredibil, dar adevărat. E drept că prin țările occidentale subvenția pentru agricultori este incomparabil mai mare decât în România, dar pentru a scoate produsele la prețurile respective cred că se face și rabat la calitate.

Ce trebuie să conștientizăm este că doar cumpărând cât mai multe produse fabricate la noi în țară putem să ajutăm la creșterea economiei, la păstrarea și crearea locurilor de muncă și implicit la creșterea nivelului de trai din România. 

Și da, indirect, dar sigur asta ne va influența și pe noi, care suntem locuitori ai acestei minunate țări și care cumpărăm produse "Made in Romania".