Probabil că aproape toată lumea cunoaște metoda prin care patronii de mici firme plătesc angajații oficial cu salariul minim pe economie, iar diferența până la valoarea negociată este "plătită în plic". Acest procedeu de a micșora valoarea taxelor datorate la stat mai poartă numele și de "muncă la gri".
Dar ce ne facem atunci când angajatorul nu plătește angajatului nici măcar salariu minim net prevăzut prin contract, ci îl plătește doar pentru cât reușește să producă într-o lună? Observați că am evidențiat acel "să producă" și asta pentru că normele și prețurile pe produs realizat sunt calculate în așa fel încât pentru angajat este aproape imposibil să-și scoată salariul.
Ei bine, dacă nu vă vine să credeți, asta se întâmplă în România. Am stat și m-am gândit cum am putea să mai numim acest tip de muncă, dar pur și simplu nu am reușit să îi găsesc un nume. Probabil că veți spune că sunt proști cei care acceptă să lucreze în condițiile astea, dar problema e că acești oameni sunt nevoiți să lucreze pentru a câștiga câțiva bănuți și pentru a putea supraviețui. Sunt oameni care poate au credite la bănci pe care nu și le-au făcut ca să-și cumpere plasme și telefoane deștepte, ci le-au făcut pentru a susține copiii în facultate sau poate s-au îmbolnăvit și aveau nevoie de bani pentru a plăti serviciile medicale sau pentru orice altceva care trebuia obligatoriu făcut și care necesita bani. Da, asta e realitatea în care trăim și chiar dacă ne e greu, trebuie să mergem mai departe.
De remarcat este că angajații care se confruntă cu astfel de situații sunt mai ales cei care lucrează în industria ușoară. Această industrie este cel mai prost plătită din țară și culmea este că produsele care rezultă nu se vând la prețuri chiar atât de mici. Atunci când mergeți să faceți cumpărături din Zara, H&M sau C&A ar trebui să vă gândiți câtă muncă au trudit unii pentru acele produse, în mare parte de calitate, pentru a câștiga și de zeci de ori mai puțin decât prețul de raft al unui produs. Spre exemplu manopera pentru o simplă bluză începe de la sub un leu și merge până undeva la maxim 5-6 lei. Iar prețul de raft poate ajunge și la mai mult de 100 de lei. Același lucru se întâmplă și în cazul produselor marcă proprie a marilor supermarketuri. Acesta este prețul plătit pentru faptul că un sfert de secol am căutat produse ieftine din import, în mare parte din China, și nu am stimulat vânzările produselor autohtone.
Acum să revenim la angajatorii noștri care uită ce înseamnă să fi patron. Dragi patroni de mici firme falimentare, a fi antreprenor înseamnă să-ți asumi riscuri. Trebuie să plătești salariile angajaților în ziua stabilită prin contract. Trebuie să plătești taxe și impozite la stat pentru ei. Trebuie să-ți respecți angajații și să-i motivezi. Un angajat muncește pentru a primi salariul la finalul lunii. Pe el nu-l interesează dacă tu ai făcut profit sau nu. El muncește pentru a fi plătit. Dacă ar fi vrut să-și asume riscuri, atunci nu s-ar mai fi angajat. Ar fi fost chiar el patron și poate că ar fi fost milionar sau poate că ar fi fost falimentar. Dar nu este patron, este angajat și trebuie să beneficieze de drepturile lui. Dacă nu îți convine să-ți asumi riscuri, atunci treci în tabăra cealaltă și vezi dacă e mai bine.
Am transmis mesajul de mai sus în speranța că vor ajunge din greșeală pe acest blog și acei așa-ziși "patroni" și că vor înțelege ce obligații și răspunderi au cu adevărat.
Și pentru că de multe ori aceștia nu se mulțumesc nici cu metodele de plată precizate mai sus, recurg și la alte ipocrizii mult mai grave, cum ar fi neînregistrarea contractelor de muncă la ITM. Automat nu plătesc nici taxele, iar angajații bineînțeles că nu sunt nici asigurați la CNAS. Tragedia este că acești minunați patroni nu se gândesc că, pe lângă faptul că sărăcesc statul destul de mult (lucru mai puțin important până la urmă), pot fi părtași la moartea unor persoane care din cauză că nu sunt asigurați pot să-și piardă viața.
Toate aceste fapte sunt desigur contravenții sau infracțiuni și se pedepsesc conform legii. Trebuie doar să fie aduse la cunoștință organelor în măsură să aplice legea și mai departe să sperăm că acestea își vor face treaba.
Pentru cei care sunt într-o situație similară le recomand să meargă de urgență la oficiul ITM din raza căreia aparțin. Astfel vor ști exact care este situația contractelor lor de muncă și ce este de făcut mai departe.
De asemenea, CNAS oferă posibilitatea de a vă verifica online dacă figurați ca asigurat în baza lor de date. Dacă doriți să vă verificați, accesați următoarea adresă: http://siui.casan.ro:82/Asigurati/.
