2015 a început în forță, cu evenimente importante atât pe plan național cât și mondial.
La nivel național putem spune că suntem pe drumul cel bun, asta dacă nu e deja prea târziu. Se continuă tendința ultimilor ani de întărire a justiției, apar noi nume cercetate în dosare de corupție, noi arestări și se vorbește tot mai des despre descoperirea și dezmembrarea grupărilor mafiote din România. Dacă în perioada regimului "băsescian" ne obișnuisem să vedem arestări mai mult din partea opoziției pesediste, iată că acum cad nume grele din anturajul fostului președinte. E bine, demonstrăm că se poate și putem spera și la mai bine. Doar că asta ne arată cât de vulnerabili suntem noi ca țară în fața unei amenințări externe. Pur și simplu cine ar trebui să ne conducă țara se zbate să nu ajungă la pușcărie.
Este și mai dureros faptul că asta se întâmplă în contextul unor evenimente mult mai grave și mai periculoase, care se desfășoară în apropierea granițelor României. Sunt cel puțin două amenințări mari la adresa păcii mondiale: grupările teroriste, care fac executări după executări și atentate sângeroase și mult mai important, războiul din Ucraina.
Am citit astăzi un articol în care se spunea că Putin ar suferi de sindromul Asperger (o tulburare de tip autist care îi afectează toate deciziile). Acum nu știu dacă mai contează faptul că acest om este sau nu întreg la minte. Atâta timp cât își dorește cu orice preț să refacă granițele vechiului URSS, acest om este foarte periculos. Și mai grav este că, deși oficial SUA vor să arate ca un pacificator, de fapt acestora le convine situația actuală și încearcă pe cât posibil să-și consolideze titlul de lider mondial.
Faptul că în curând vom avea două centre de comandă și control NATO în România trebuie să ne bucure pentru că în sfârșit se uită și la noi cineva după 11 ani de când facem parte din Alianța Nord Atlantică. Dar de ce tocmai acum, în condițiile de față? A trebuit să avem amenințări serioase la granițele țării pentru a primi sprijin militar real? Se pare că da și nu pentru că li s-au făcut milă de noi, ci pentru că vor să țină pericolul cât mai departe de "ei". Când spun "ei" bineînțeles că mă refer la marile puteri militare ale lumii, începând cu SUA și continuând cu Marea Britanie și Franța, alături de mari puteri economice precum Germania, Italia sau Spania. Pentru "ei" e mult mai sigur dacă un eventual război se va duce pe pământ românesc, polonez sau bulgar. De fapt acesta a fost și motivul pentru care ne-au vrut în NATO.
Noi nu am știut să negociem din timp cu partenerii noștri strategici și să ne ajutăm economia să crească prin condiționarea achizițiilor militare, și așa păguboase, cu deschiderea unor fabrici de armament sau de alt fel în țara noastră. Plănuim să cumpărăm avioane militare depășite și uzate fără să cerem nimic în schimb. Culmea e că tot noi ar trebui să ne simțim ajutați.
În tot acest timp Rusia planifică în detaliu fiecare pas către marea "reconstruire" a fostei URSS. După anexarea Crimeei, aproape că a pus stăpânire și pe estul Ucrainei și se pregătește de război în Transnistria. Este clar că un nou război rece a început (asta dacă s-a sfârșit vreodată precedentul) și sunt toate premisele pentru începerea celui de-al Treilea Război Mondial. Dacă nu se găsește o soluție de calmare a situației, soluție care după părerea mea doar din inima Rusiei ar putea veni, prin înlăturarea lui Putin, în următorii ani sigur se va declanșa un conflict militar la nivel mondial.
Așadar noi trebuie să fim precauți, să ne așteptăm la ce e mai rău, dar să ne păstrăm calmul și demnitatea. Un proverb românesc spune așa: "Paza bună păzește primejdia rea!". Cred că ar trebui să ne gândim foarte bine la ce înseamnă o "pază bună" în condițiile actuale.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu