Info PFA: Despre noul soft pentru declarația 392

Pentru cei care își desfășoară activitatea ca PFA și care nu plătesc un contabil ca să se ocupe de tot ce înseamnă contabilitate și birocrație, anul acesta a aparut o nouă provocare în ceea ce privește declarația 392 (A sau B).

Spre deosebire de anii precedenți, când se folosea un program foarte învechit pentru completarea acestei declarații, anul acesta cei de la ANAF ne-au pus la dispoziție un nou soft, care de fapt este un PDF inteligent. Mare atenție că acest  PDF poate fi accesat cu siguranță doar din Internet Explorer. Din alte browsere este foarte posibil să vă apară mesajul următor:

Eu recomand să se salveze fișierul mai întâi pe calculatorul personal și abia apoi să se editeze cu datele corespunzătoare. Puteți face acest lucru accesând următorul link: Program pentru completarea Declarației 392 A/B. Click dreapta pe "soft A" și selectați "Save link as…".

Completarea acestui formular este relativ simplă. Selectați modelul declarației (A sau B), după care completați câmpurile cu datele de identificare și cu informațiile solicitate. Când toate câmpurile sunt completate trebuie să apăsați butonul "VALIDARE". Dacă totul este completat corect, butonul "VALIDARE" va deveni "DEBLOCARE". Asta înseamnă că ați completat conform cerințelor și că documentul este protejat pentru a nu fi editat din greșală. De asemenea un fișier XML a fost generat în interiorul documentului. Acum trebuie să salvați PDF-ul.

Marea încercare este predarea declarației la ANAF. Problema e că inspectorii nu au fost informați din timp ce ar trebui să primească și mulți dintre ei știu că această declarație trebuie să conțină un cod de bare. Așa era până acum, dar acest PDF nu mai are codul de bare. Din acest motiv este necesar să ne prezentăm la ANAF cu declarația în dublu exemplar pe hârtie, ștampilată și semnată și în format electronic pe CD.

Ar fi bine, pentru a evita un nou drum la ANAF, să puneți pe CD fișierul PDF și fișierul XML generat de acesta. Pentru a obține fișierul XML trebuie ca în PDF, din bara de instrumente verticală (stânga), să accesați butonul "agrafă", ca în imaginea de mai jos:

Selectați fișierul "D392.xml" și click pe butonul de salvare încercuit din imagine. Inscripționați pe un CD cele două fișiere și mergeți la inspectorul dumneavoastră de la ANAF pentru a depune declarația.

Există de asemenea și varianta predării declarației online pentru cei care au o semnătură digitală, doar că aceștia cel mai probabil au un contabil care se ocupă de tot.

Mult succes!

P.S.1: Declarația 392 trebuie depusă până cel târziu în 25 februarie.

P.S.2: Pentru cei care cred ca am scris acest articol cam târziu pot sa le spun că cei de la ANAF încă modifcă PDF-ul inteligent (ultima actualizare: 19.02.2015). Așa că ne putem aștepta la noi versiuni ale softului.

P.S.3: Am scris acest articol pentru a-i ajuta pe cei care nu știu sub ce formă trebuie depusă această declarație (eu am fost unul dintre ei).

Să nu ne alarmăm, dar să fim precauți

2015 a început în forță, cu evenimente importante atât pe plan național cât și mondial. 

La nivel național putem spune că suntem pe drumul cel bun, asta dacă nu e deja prea târziu. Se continuă tendința ultimilor ani de întărire a justiției, apar noi nume cercetate în dosare de corupție, noi arestări și se vorbește tot mai des despre descoperirea și dezmembrarea grupărilor mafiote din România. Dacă în perioada regimului "băsescian" ne obișnuisem să vedem arestări mai mult din partea opoziției pesediste, iată că acum cad nume grele din anturajul fostului președinte. E bine, demonstrăm că se poate și putem spera și la mai bine. Doar că asta ne arată cât de vulnerabili suntem noi ca țară în fața unei amenințări externe. Pur și simplu cine ar trebui să ne conducă țara se zbate să nu ajungă la pușcărie.

Este și mai dureros faptul că asta se întâmplă în contextul unor evenimente mult mai grave și mai periculoase, care se desfășoară în apropierea granițelor României. Sunt cel puțin două amenințări mari la adresa păcii mondiale: grupările teroriste, care fac executări după executări și atentate sângeroase și mult mai important, războiul din Ucraina.

Am citit astăzi un articol în care se spunea că Putin ar suferi de sindromul Asperger (o tulburare de tip autist care îi afectează toate deciziile). Acum nu știu dacă mai contează faptul că acest om este sau nu întreg la minte. Atâta timp cât își dorește cu orice preț să refacă granițele vechiului URSS, acest om este foarte periculos. Și mai grav este că, deși oficial SUA vor să arate ca un pacificator, de fapt acestora le convine situația actuală și încearcă pe cât posibil să-și consolideze titlul de lider mondial.

Faptul că în curând vom avea două centre de comandă și control NATO în România trebuie să ne bucure pentru că în sfârșit se uită și la noi cineva după 11 ani de când facem parte din Alianța Nord Atlantică. Dar de ce tocmai acum, în condițiile de față? A trebuit să avem amenințări serioase la granițele țării pentru a primi sprijin militar real? Se pare că da și nu pentru că li s-au făcut milă de noi, ci pentru că vor să țină pericolul cât mai departe de "ei". Când spun "ei" bineînțeles că mă refer la marile puteri militare ale lumii, începând cu SUA și continuând cu Marea Britanie și Franța, alături de mari puteri economice precum Germania, Italia sau Spania. Pentru "ei" e mult mai sigur dacă un eventual război se va duce pe pământ românesc, polonez sau bulgar. De fapt acesta a fost și motivul pentru care ne-au vrut în NATO.

Noi nu am știut să negociem din timp cu partenerii noștri strategici și să ne ajutăm economia să crească prin condiționarea achizițiilor militare, și așa păguboase, cu deschiderea unor fabrici de armament sau de alt fel în țara noastră. Plănuim să cumpărăm avioane militare depășite și uzate fără să cerem nimic în schimb. Culmea e că tot noi ar trebui să ne simțim ajutați.

În tot acest timp Rusia planifică în detaliu fiecare pas către marea "reconstruire" a fostei URSS. După anexarea Crimeei, aproape că a pus stăpânire și pe estul Ucrainei și se pregătește de război în Transnistria. Este clar că un nou război rece a început (asta dacă s-a sfârșit vreodată precedentul) și sunt toate premisele pentru începerea celui de-al Treilea Război Mondial. Dacă nu se găsește o soluție de calmare a situației, soluție care după părerea mea doar din inima Rusiei ar putea veni, prin înlăturarea lui Putin, în următorii ani sigur se va declanșa un conflict militar la nivel mondial.

Așadar noi trebuie să fim precauți, să ne așteptăm la ce e mai rău, dar să ne păstrăm calmul și demnitatea. Un proverb românesc spune așa: "Paza bună păzește primejdia rea!". Cred că ar trebui să ne gândim foarte bine la ce înseamnă o "pază bună" în condițiile actuale.

Proteste sau fapte?

Am observat în ultima vreme în mediul online o mișcare de protest intensă adresată în principal clasei politice, dar și societății în care trăim.

Prima pe listă aș trece-o a fi chiar mișcarea pro-Iohannis la președinție. Recunosc că și eu l-am votat tocmai pentru că a părut a fi printre puținii, dacă nu singurul, care prezenta mai multă încredere. Cel puțin el era singurul cu șanse reale să câștige și în care oamenii încercau să creadă. Ei bine, se pare că mediul online i-a fost prielnic și l-a făcut să atragă atât de multe voturi. Dar cu toții știm că el a câștigat alegerile nu pentru că ar fi fost omul în care și-au pus românii speranța, ci pentru că aceștia doreau cu orice preț să nu câștige Ponta și implicit partidul din spatele lui. Eu de fapt aici am vrut să ajung. Este o alegere pe care, din păcate, noi românii o facem de vreo douăzeci de ani. În 1996 a câștigat Emil Constantinescu pentru că oamenii nu îl mai voiau pe Ion Iliescu, în 2000 a câștigat iar Iliescu pentru că oamenii s-au speriat de Vadim Tudor, în 2004 a câștigat Traian Băsescu pentru că lumea se săturase de Adrian Năstase, în 2009 a ieșit iar Băsescu președinte pentru că Mircea Geoană a reușit să impresioneze prin slăbiciunea lui față de interlopi și moguli, iar acum Klaus Iohannis a câștigat  pentru că poporul nu l-a vrut pe Victor Ponta. Până când așa? Când vom alege și noi o persoană în care să credem cu adevărat?

Vă propun să privim puțin în istoria neamului nostru și să ne gândim ce conducători au pus umărul la formarea Principatelor Române, la Unirea acestora și la proclamarea independenței României. Este drept că am avut și foarte mulți conducători slabi și chiar vânduți intereselor externe, dar de fiecare dată se ridica unul care mai făcea puțină ordine. Eu încă sper că și acum se va ridica cineva și va trage linie și o va lua de la capăt pe un drum mai bun cu această țară. În ce fel, nu aș putea spune, pentru că în forma actuală a legislației nici măcar un "dictator bun" nu se va putea naște.

Pe internet circulă un filmuleț cu o melodie pe fundal în care se aduc regrete mai marelui conducător Nicolae Ceaușescu. Acum ca să fiu sincer am crescut auzind astfel de regrete ani în șir. Aș vrea să spunem STOP și să nu mai privim atât de nostalgici în spate la perioada comunistă pentru că de fapt aceasta ne-a adus în situația în care ne aflăm acum. Sau mai bine spus societatea formată de acest sistem. Este adevărat că, să facem o dublă crimă la nivel de stat, victimele fiind președintele țării și soția sa, chiar într-o zi sfântă cum este ziua de Crăciun, a fost un păcat atât în fața lui Dumnezeu cât și în fața noastră ca popor. Culmea e că atunci ne-am bucurat cu toții. Îmi amintesc cum alergam, copil fiind, și cântam "Ole, ole, ole, Ceaușescu nu mai e". Este adevărat, Ceaușescu n-a mai fost, dar au fost oamenii formați de sistemul lui și care au condus această țară fără scrupule.

În data de 18 ianuarie 1990 Regele Mihai a încercat să vină în înapoi în țara mamă și a fost întors din drum. Totuși fiica moștenitoare, Principesa Margareta, a reușit să intre și să rămână în țară, reușind chiar să înființeze primul ONG din România anilor '90, ONG care a ajutat foarte mulți copii și bătrâni și care în continuare funcționează foarte bine. Pentru cei care vor să afle lucruri foarte interesante despre ce a reușit să facă această adevărată Doamnă a României, TVR a realizat documentarul "În numele tatălui" pe care îl puteți vedea accesând link-ul următor: http://www.tvrplus.ro/editie-ora-regelui-300740. Am atras atenția asupra acestor realizări făcute de Principesa Margareta pentru a arăta că se poate orice atunci când este voință. Bani nu avea, dar avea un renume peste hotare și multă dorință și astfel a reușit să facă atât de mult bine pentru oameni care aveau nevoie de ajutor cu adevărat.

Și dacă tot este mâine 24 ianuarie, ar fi bine să ne amintim de Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire și realizată de Alexandru Ioan Cuza. A fost un al doilea pas mare făcut de un domnitor român, după Unirea de la 1600, realizată de Mihai Viteazul.

Următorul mare pas a fost făcut de un neamț, Carol I, care a reușit să obțină Independența României în 9 mai 1877. Obținerea independenței a fost crucială pentru România, iar după 41 de ani, tot sub conducerea unui conducător neamț, Ferdinand I, a avut loc Marea Unire de la 1 decembrie 1918.

Din păcate începând cu succesorul său, Carol al II-lea, România nu a mai avut parte de conducători care să aducă beneficii reale pe termen lung țării. Perioada de comunism prin care a trecut România de după Al Doilea Război Mondial nu ne prea face cinste, deși din punct de vedere economic și industrial am crescut enorm. Deciziile politice de atunci au dus la Revoluția din decembrie 1989 și la istoria recentă a anilor '90 și 2000.

Am înșiruit aceste evenimente atât de importante pentru România nu pentru a reaminti de orele de istorie din generală, ci pentru a sublinia faptul că avem nevoie de conducători puternici, pricepuți și patrioți. Aceasta este singura noastră șansă ca țară să ne păstrăm demnitatea și, de ce nu, chiar independența.

Cred că ar fi bine ca fiecare dintre noi să ne gândim cât de mult ne iubim țara, câte sacrificii am fi dispuși să facem pentru aceasta și cât de important este să ne respectăm în primul rând pe noi înșine.

Așa că, haideți să lăsăm aceste proteste din mediul online și nu numai, să înțelegem cu adevărat capitalismul în care trăim, să muncim și să ne asumăm această societate pe care noi o formăm.