Am observat în ultima vreme în mediul online o mișcare de protest intensă adresată în principal clasei politice, dar și societății în care trăim.
Prima pe listă aș trece-o a fi chiar mișcarea pro-Iohannis la președinție. Recunosc că și eu l-am votat tocmai pentru că a părut a fi printre puținii, dacă nu singurul, care prezenta mai multă încredere. Cel puțin el era singurul cu șanse reale să câștige și în care oamenii încercau să creadă. Ei bine, se pare că mediul online i-a fost prielnic și l-a făcut să atragă atât de multe voturi. Dar cu toții știm că el a câștigat alegerile nu pentru că ar fi fost omul în care și-au pus românii speranța, ci pentru că aceștia doreau cu orice preț să nu câștige Ponta și implicit partidul din spatele lui. Eu de fapt aici am vrut să ajung. Este o alegere pe care, din păcate, noi românii o facem de vreo douăzeci de ani. În 1996 a câștigat Emil Constantinescu pentru că oamenii nu îl mai voiau pe Ion Iliescu, în 2000 a câștigat iar Iliescu pentru că oamenii s-au speriat de Vadim Tudor, în 2004 a câștigat Traian Băsescu pentru că lumea se săturase de Adrian Năstase, în 2009 a ieșit iar Băsescu președinte pentru că Mircea Geoană a reușit să impresioneze prin slăbiciunea lui față de interlopi și moguli, iar acum Klaus Iohannis a câștigat pentru că poporul nu l-a vrut pe Victor Ponta. Până când așa? Când vom alege și noi o persoană în care să credem cu adevărat?
Vă propun să privim puțin în istoria neamului nostru și să ne gândim ce conducători au pus umărul la formarea Principatelor Române, la Unirea acestora și la proclamarea independenței României. Este drept că am avut și foarte mulți conducători slabi și chiar vânduți intereselor externe, dar de fiecare dată se ridica unul care mai făcea puțină ordine. Eu încă sper că și acum se va ridica cineva și va trage linie și o va lua de la capăt pe un drum mai bun cu această țară. În ce fel, nu aș putea spune, pentru că în forma actuală a legislației nici măcar un "dictator bun" nu se va putea naște.
Pe internet circulă un filmuleț cu o melodie pe fundal în care se aduc regrete mai marelui conducător Nicolae Ceaușescu. Acum ca să fiu sincer am crescut auzind astfel de regrete ani în șir. Aș vrea să spunem STOP și să nu mai privim atât de nostalgici în spate la perioada comunistă pentru că de fapt aceasta ne-a adus în situația în care ne aflăm acum. Sau mai bine spus societatea formată de acest sistem. Este adevărat că, să facem o dublă crimă la nivel de stat, victimele fiind președintele țării și soția sa, chiar într-o zi sfântă cum este ziua de Crăciun, a fost un păcat atât în fața lui Dumnezeu cât și în fața noastră ca popor. Culmea e că atunci ne-am bucurat cu toții. Îmi amintesc cum alergam, copil fiind, și cântam "Ole, ole, ole, Ceaușescu nu mai e". Este adevărat, Ceaușescu n-a mai fost, dar au fost oamenii formați de sistemul lui și care au condus această țară fără scrupule.
În data de 18 ianuarie 1990 Regele Mihai a încercat să vină în înapoi în țara mamă și a fost întors din drum. Totuși fiica moștenitoare, Principesa Margareta, a reușit să intre și să rămână în țară, reușind chiar să înființeze primul ONG din România anilor '90, ONG care a ajutat foarte mulți copii și bătrâni și care în continuare funcționează foarte bine. Pentru cei care vor să afle lucruri foarte interesante despre ce a reușit să facă această adevărată Doamnă a României, TVR a realizat documentarul "În numele tatălui" pe care îl puteți vedea accesând link-ul următor: http://www.tvrplus.ro/editie-ora-regelui-300740. Am atras atenția asupra acestor realizări făcute de Principesa Margareta pentru a arăta că se poate orice atunci când este voință. Bani nu avea, dar avea un renume peste hotare și multă dorință și astfel a reușit să facă atât de mult bine pentru oameni care aveau nevoie de ajutor cu adevărat.
Și dacă tot este mâine 24 ianuarie, ar fi bine să ne amintim de Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire și realizată de Alexandru Ioan Cuza. A fost un al doilea pas mare făcut de un domnitor român, după Unirea de la 1600, realizată de Mihai Viteazul.
Următorul mare pas a fost făcut de un neamț, Carol I, care a reușit să obțină Independența României în 9 mai 1877. Obținerea independenței a fost crucială pentru România, iar după 41 de ani, tot sub conducerea unui conducător neamț, Ferdinand I, a avut loc Marea Unire de la 1 decembrie 1918.
Din păcate începând cu succesorul său, Carol al II-lea, România nu a mai avut parte de conducători care să aducă beneficii reale pe termen lung țării. Perioada de comunism prin care a trecut România de după Al Doilea Război Mondial nu ne prea face cinste, deși din punct de vedere economic și industrial am crescut enorm. Deciziile politice de atunci au dus la Revoluția din decembrie 1989 și la istoria recentă a anilor '90 și 2000.
Am înșiruit aceste evenimente atât de importante pentru România nu pentru a reaminti de orele de istorie din generală, ci pentru a sublinia faptul că avem nevoie de conducători puternici, pricepuți și patrioți. Aceasta este singura noastră șansă ca țară să ne păstrăm demnitatea și, de ce nu, chiar independența.
Cred că ar fi bine ca fiecare dintre noi să ne gândim cât de mult ne iubim țara, câte sacrificii am fi dispuși să facem pentru aceasta și cât de important este să ne respectăm în primul rând pe noi înșine.
Așa că, haideți să lăsăm aceste proteste din mediul online și nu numai, să înțelegem cu adevărat capitalismul în care trăim, să muncim și să ne asumăm această societate pe care noi o formăm.
